Să știi că așa cum fiecare om are o mamă, la fel are și o țară. Te naști dintr-un trup de om și trăiești pentru tot restul vieții într-o lume mare, printre oameni mai mari sau mai mici.
Astăzi, mai mult ca oricând, este ziua țării tale, România. Este țara ta, mica ta lume în care te-ai născut. La început, ai silabisit “ma-ma” și “ta-ta” cum în nicio altă limbă nu ar fi sunat mai frumos. Apoi, crescând, ai descoperit sensul cuvântului “acasă” și bucuria lui “la țară”. Ai aflat despre sărbătoarea Crăciunului și despre cea a Paștelui. Am pictat și-am colorat cu roșu, galben și albastru. Mi-ai spus că sunt culorile tale preferate, iar eu ți-am spus că simt la fel. Te-ai născut în Ardeal, dar ai o străbunică în Moldova. Ești un românaș autentic și mă bucur să descopăr miciile bucurii uitate ale țării. Prin ochii tăi, țara asta încă strălucește. Prin ochii mei, țara asta încă se zbate.
Înainte să te am, mă gândeam mereu că voi face o Românie mai bună, așa, pe măsura sufletul tău. Adevărul este că de când s-a întâmplat să te am, mi-a fost tot mai teamă. O frică inexplicabilă m-a încercat mereu atunci când te-am scos în lume. Cunoscând deja această lume, am înțeles cum este ea, de fapt: nesigură, periculoasă, supusă decadenței. Am încercat, ca orice părinte de altfel, să nu-ți transmit nesiguranța, pentru a nu vedea cât e de defectă țara asta, țară pe care ar trebui să o sărbătorim la începutul lunii decembrie prin cuvinte înălțătoare.
Nu mă înțelege greșit. Mă bucur că te-ai născut într-o țară cu tradiție, cu un trecut demn de povestit și cu un lung șir de lucruri suficient de bune. N-am să-ți promit, însă, că tot aici vei și rămâne. Poate că atunci când vei ajunge să iei propriile decizii, vei fi în căutarea alteia. E de la sine înțeles că îmi doresc ce e mai bun pentru tine, iar eu știu că țara în care tu crești astăzi, e incertă. Mult prea nesigură și bolnavă…
De la an la an, țara s-a pierdut tot mai mult pe sine. Nu e suficient să-i spunem “la mulți ani”. Nu de mulți ani are nevoie o astfel de Românie, căci, dacă ar fi așa, ne-am îngropa în ce e mai rău. Poate mulți ani spre vindecare, pentru că de asta are nevoie, mai mult ca oricând. Abia când se va face bine, îi voi putea ura mulți ani fără alte cuvinte în plus.
Așadar, copilul meu, îi doresc României tale mari și României mele mici, să se vindece. Fă-te bine, Românie!
