Arta și impactul său în educație
Din clipa în care venim pe lume, totul în jurul nostru este vibrație, măsură, ritm, armonie și culoare. Ne naștem spre a cunoaște, spre a căpăta experiențe, pentru a zâmbi, pentru a ne găsi scopul printre miile de alte suflete ce ne înconjoară. Suntem artă de la începutul vieții noastre până la cel din urmă moment, viața în sine este arta pe care mulți dintre noi cu greu o înțeleg în profunzimea unicității sale.
Suntem cu toții artiști în perioada copilăriei mici, vrăjiți de muzică, de nuanțe, de forme, de cer, de iarbă, de frumusețea florilor. Respirăm și creștem în armonie cu acestea, devenind adulți care treptat își pleacă fruntea, uitând să mai privească spre cer, scăpând astfel din buzunarul de la piept părți din magia copilăriei și ajungând la maturitate, într-un moment în care, după lungi căutări, ne întoarcem o clipă privirea spre cei ce am fost și ce iubeam să facem când eram copii. Realizăm astfel că într-adevăr, fiecare copil este un artist iar adevărata problemă este cum să rămâi artist după ce crești, așa cum cugeta cândva celebrul Picasso.
Educația și arta sunt, în esență, inseparabile, contopindu-se în mod excepțional spre a contribui la dezvoltarea cognitivă și emoțională a copilului.
Impactul artei asupra dezvoltării cognitive și emoționale a copilului
Arta contribuie, potrivit cercetătorilor de la Universitatea Harvard, nu doar la dezvoltarea imaginației, a abilităților intelectuale, de comunicare, de vorbire, auditive și senzoriale, dar îi ajuta pe cei mici să devină organizați, să înțeleagă relațiile de tipul cauză-efect, dezvoltându-și gândirea critică și totodată să internalizeze concepte și virtuți esențiale, precum răbdarea, toleranța și respectul pentru mediul înconjurător, pentru oamenii cu care relaționează, devenind mai calmi, mai empatici, capabili să își exprime sentimentele și emoțiile.
Cu toate acestea, cercetătorii combat scepticismul referitor la conexiunea dintre muzică și creier prin intermediul studiilor și al unor lucrări ce tratează acest subiect cu foarte mult interes, prezentând într-o manieră accesibilă ipoteze și dovezi ale faptului că toate aceste supoziții sunt reale.
Potrivit unui studiu efectuat pe o perioadă de cinci ani de către neurologii de la Universitatea din Carolina de Sud, muzica ajută la îmbunătățirea capacităților cognitive ale copiilor: Zonele creierului responsabile pentru dezvoltarea limbajului, producerea sunetului, perceperea vorbirii dar și pentru aptitudinile legate de lectură sunt stimulate cu ajutorul muzicii. „Studiul, publicat recent în revista Developmental Cognitive Neuroscience demonstrează beneficiile educației muzicale într-un context în care, în România, muzica și artele în general sunt un fel de Cenușărese ale curriculei educaționale”(Costache, n.d.). Acest experiment a monitorizat dezvoltarea intelectuală și socială a 37 de copii ce locuiesc în zone defavorizate ale orașului Los Angeles. O parte dintre aceștia, cu vârste cuprinse între 6 și 7 ani, au ales câte un instrument la care să cânte și cu ajutorul Orchestrei de Tineret din Los Angeles au învățat, exersând chiar și 7 ore pe zi. Cercetătorii au comparat efectele acestui proces de învățare cu efectele experimentate de alți copii care au fost înscriși într-un program sportiv dar și a unor copii lipsiți de orice activitate extrașcolară. Folosind metode precum rezonanța magnetică și teste de comportament, cercetătorii au descoperit, în 2 ani de studiu, faptul că “sistemul auditiv este stimulat de muzică”( Assal Habibi apud Costache, n.d.), având ca efect potențarea neuroplasticității creierului.
De asemenea, conform neurobiologului Mark Jude Tramo, de la Școala Medicală a Universității Harvard, creierul uman se dezvoltă prin intermediul muzicii, răspunzând la armonie, la fel cum masa musculară se dezvoltă prin antrenament fizic. Mark J.Tramo consideră, totodată, că există zone în creier special destinate procesării muzicii.Procentul statistic alcătuit din sute de articole științifice ce demonstrează faptul că interpretarea și ascultarea muzicii pot fi un tratament de succes în tratarea problemelor de sănătate mintală subliniază fin o realitate asupra căreia, dacă am privi cu mai mult interes, am putea-o utiliza în scopuri educaționale, dezvoltând noi tehnici de predare și învățare.
Importanța Educației Muzicale și a Artelor Vizuale ca discipline de studiu în învățământul primar și preșcolar
În ultimii ani, s-a putut cu ușurință observa faptul că în învățământul românesc de masă, educația muzicală a fost marginalizată. Acest aspect poate fi explicat de faptul că majoritatea părinților și a profesorilor și-au îndreptat atenția către discipline cu “potențial de împlinire profesională în detrimentul celor care formează doar o cultură generală”(Savin, 2020). Deși în clasele primare Muzica și Artele plastice sunt foarte importante, există numeroase cadre didactice ce se luptă să înlocuiască deseori aceste discipline cu altele mai utile ori mai simplu de gestionat la clasă. Foarte multe învățătoare se tem de ora de muzică deoarece consideră că nu sunt talentate ori din pricina faptului că nu sunt suficient de bine pregătite în acest sens, pentru a putea susține astfel de ore…Efectele acestor decizii sunt însă ireparabile, întrucât asistăm treptat la desensibilizarea copiilor, suflete ce au o nevoie crescută de artă, de ritm în viețile lor. Așa cum precizează prof. Iulia Savin, „muzica în şcoală trebuie înţeleasă şi predată potrivit naturii sale artistice, nu ca ştiinţă şi nici ca specialitate tehnică
Totodată, este imperios necesar a menționa faptul că toate celelalte ramuri ale artei au și ele nenumărate beneficii asupra dezvoltării armonioase a copiilor. Astfel, dansul contribuie la “dezvoltarea atenției, a memoriei, a coordonării și spiritului de echipă”, stimulează apropierea și socializarea, coordonarea mișcărilor pe ritmul melodiilor, expresivitatea, “perceperea elevilor a componentelor spațio-temporale (ritm, durată, distanță, localizare)”(Foloștină, 2019), contribuie la creșterea stimei de sine și a încrederii în forțele proprii.
De asemenea, Artele plastice/vizuale poartă același rol principal în dezvoltarea armonioasă a elevilor, contribuindla detesionarea acestora, sunt un mijloc de exprimare, de manifestare a lumii lor interioare. Copiii trăiesc înconjurați de culoare și se exprimă prin nuanțe, motiv pentru care această disciplină nu ar trebui să lipsească vreodată din programul lor.
Alături de Muzică și mișcare, această disciplină contribuie la îmbunătățirea memoriei elevilor, la dezvoltarea abilităților cognitive și motrice, la cultivarea răbdării și totodată la formarea de abilități sociale, la conștientizarea propriei diversități și specificități.
Este crucial pentru fiecare cadru didactic să știe că dincolo de caracterul ludic și boem al acestor discipline, ele pot reprezenta modalități prin intermediul cărora cei mici pot fi cu ușurință abordați cu privire la alte discipline mai mult sau mai puțin plăcute. S-a demonstrat faptul că muzica și matematica sunt strâns legate, muzica fiind, mai presus de artă a celor visători, pură matematică. Limba română poartă, de asemenea, în particularitățile sale, o muzicalitate aparte, în Geografie este vorba deseori despre forme și culori, iar Istoria ar putea fi cu ușurință învățată prin intermediul unor cântece. Potrivit Iuliei Savin, „se urmărește explorarea relației muzicii cu limbajul corporal și cu domenii precum literatura, artele plastice, istoria, geografia, matematica, tehnologia informației, științele etc”.
Teatrul ca joc și metodă de formare experiențială
Totodată, la data de 1 octombrie 2020, Ministerul Educației a anunțat faptul că elevii din România vor avea posibilitatea de a studia teatrul ca disciplină opțională, începând din clasa a III-a. Această decizie, o gură de aer proaspăt în ceea ce privește învățământul românesc, a fost îmbrățișată cu entuziasm de către elevi. Deoarece modulul este unul opțional, acesta a primit diverse denumiri pentru fiecare categorie de vârstă, pentru clasele.
Teatrul empatizează cu elevii hiperactivi și oferă încredere celor timizi care ajung să se cunoască mai bine și devin conștienți de valorile și puterea lor.
• Teatrul insuflă deschidere și înțelegere în fața diversității, dezvoltă percepția cu privire la lumea înconjurătoare.
• Teatrul ii pregătește pe elevi să se dezvolte și să-și îmbunătățească dicția și vorbirea pentru a-și exprima în continuare opinia în societate.
Efectele metodelor de predare experiențiale și ale terapiilor prin artă în procesul instructiv-educativ
Având în vedere cele menționate, am realizat o observație în urma căreia am consemnat principalele remarci făcute de mine în urma desfășurării mai multor activități artistice cu copiii.
În urma activităților desfășurate împreună cu cei mici și a observării reacțiilor lor, dar și în urma feedbackului primit de la ei, am consemnat următoarele rezultate: Majoritatea copiilor devin mult mai interesați de un anumit subiect atunci când li se oferă șansa de a realiza schița a ceea ce consideră ei că trebuie să reprezinte subiectul respectiv.
De asemenea, este deja cunoscut faptul că unii copii sunt mai pricepuți la crafting, alții la pictură, iar alții la muzică sau dans. Având ateliere de creație aproape zilnic, copiii dobândesc capacitatea de a lucra în echipă, ajutându-se și oferindu-și sfaturi unii celorlalți cu privire la activitățile lor favorite.
Copiii pot exprima mai bine prin desen anumite informații primite pe cale orală. Prin intermediul artelor plastice, aceștia și-au exprimat și stabilizat cunoștințele referitoare la diferite concepte și tematici precum: Prietenia, Răbdarea, Universul, Istoria Pământului, Ce este bullyingul și cum ne putem apăra de el?
Totodată, am remarcat faptul că toți copiii reușesc să ofere sens emoțiilor fundamentale și trăirilor ce par a fi de neînțeles atunci când au posibilitatea de a folosi imagini, în loc de cuvinte, mișcări de dans în loc de țipete. Fiecare copil este, la bază, un artist. Fie că este vorba despre un copil de 5 ani sau despre un copil de 9 ani, deja obișnuit cu mediul școlar, cei mici sunt extrem de receptivi atunci când vine vorba despre ora de muzică, sunt dornici de cunoaștere și își doresc să aibă cât mai multe ore de acest fel. Artterapia are numeroase beneficii pentru copiii hiperactivi, ajutându-i să își dezvolte imaginația creatoare și să își cultive răbdarea. Mulți dintre copiii hiperactivi cu care am interacționat îndrăgesc activitățile care implică dactilopictura.
Copiii cu diferite probleme familiale poartă cu ei, de asemenea, probleme de integrare, întrucât emoțiile resimțite din pricina problemelor din casă le îngreunează aripile și le umbresc zâmbetul deseori. Cu toate acestea, am remarcat că acești copii reușeșc să exprime foarte bine ceea ce simt prin intermediul desenului, a picturii, sau chiar prin intermediul scrisului, activități cu ajutorul cărora cei mici pot elibera tensiunea acumulată și se pot relaxa, astfel reușind să fie atenți pe parcursul zilei la orele de studiu.
Așa cum precizează și Carl Rogers în Libertatea de a învăța, „educația actuală trebuie să aibă un dublu scop: de a fi productivă și formativă, adică să includă cunoștințe sociale și abilități interumane, să îmbrățișeze creativitatea pentru ca elevii sa dobândească libertate și securitate psihică”(Rogers, 1983), întreg procesul de predare-învățare trebuie să se desfășoare bazându-se pe nevoile actuale ale copiilor.
Un comportament mai bun din partea copiilor cu tendințe orientate spre violență, fobii, temeri și complexe exteriorizate, îmbunătățirea limbajului și a comunicării orale și paraverbale- toate aceste aspecte au evoluat concomitent cu activitățile artistice desfășurate.
Bibliografie
Centrul pentru Psihologie Aplicată, 1996 apud Erasmus+ Programme of the European Union. (2017). 3. Teatrul ca metodă de învățare experiențială: Procesul de implementare a Laboratoarelor de teatru în sala de clasă, pas cu pas. OFF-Book Project.
Chapman&McPhee,(1992). The journal of experential education
Chelcea, S. (2004). Metodologia cercetării sociologice. Metode cantitative și calitative. Editura Economica.
Costache, I. (n.d.). Muzica, un plus pentru creierul copilului tău. https://mimamuzica.ro/blog/beneficiile-muzicii/muzica-un-plus-pentru-creierul-copilului-tau/
Erasmus+ Programme of the European Union. (2017). 3. Teatrul ca metodă de învățare experiențială: Procesul de implementare a Laboratoarelor de teatru în sala de clasă, pas cu pas. OFF-Book Project.
Foloștină, R. (2019). Terapia ocupațională în educație: Integrare prin cântec și culoare. București 2019. Editura Universității din București.
Ministerul Educației. (2020, January 10). Elevii din România vor avea posibilitatea de a studia teatrul ca disciplină opțională. EDU.Ro. https://www.edu.ro/elevii-din-rom%C3%A2nia-vor-avea-posibilitatea-de-studia-teatrul-ca-disciplin%C4%83-op%C8%9Bional%C4%83
Nicolae. (n.d.). Efectele muzicii asupra dezvoltării fătului în perioada intrauterină.
Rogers, C. (1983). Libertatea de a învăța.
Savin, I. (2020). Importanța educației muzicale ca disciplină în învățământul general. EDICT-Revista Educației
Sonore.ro. (2020). Educația muzicală din școli sau de ce este bine să facem muzică. https://sonore.ro/2020/02/27/educatia-muzicala-din-scoli-sau-de-ce-este-bine-sa-facem-muzica/
Articol scris de Andreea Danu, publicat și în jurnalul de articole științifice al Conferinței Naționale pentru studenți, Școala-Între tradițional și modern, ediția a XIII-a.
